În scrierile mele despre orașul Brăila, fiindcă aici m-am născut, am copilărit și am învățat...voi începe cu mărturisirile mele despre Domnul Eminescu, care și el a fost cândva pe vremea sa prin Brăila, dar și despre scrierile și expozițiile mele, prin acest interviu luat de jurnalista, scriitoarea Tudorița Tarniță, în luna ianuarie 2021. Pentru toate, mulțumesc Domnului că mi-a dat șansa să mai trăiesc încă să pot scrie, să pot picta, să pot asculta muzică.
1.În fiecare an, sărbătorim Ziua
Culturii Naționale și ziua Poetului nepereche, Mihai Eminescu. În această perioadă,
dumneavoastră ați fost mesagerul nostru pentru răspândirea versurilor
eminesciene atât pe plan local, național, dar și internațional. Spuneați undeva
că ați început să îl iubiți pe Eminescu de când ați terminat de învățat
alfabetul. Cum a început acest DOR DE EMINESCU?
Răspuns:
În unele din scrierile mele despre Domnul Eminescu, spun acest lucru.Am început
să-i iubesc poezia și frumosul său chip, de cum am învățat să citesc și să
scriu alfabetul. Primul impuls spre Eminescu mi l-a făcut bunica dinspre tată,
care s-a născut și a trăit în arealul locurilor din apropierea Ipoteștilor. Fiind copil și mergând în vacanțele școlare, bunica îmi povestea și-mi citea
din poeziile lui Eminescu. Mi se păreau cărți vechi și rare.Tot de la dânsa am
aflat despre alte personalități ale locurilor din Botoșani: Nicolae Iorga,
George Enescu, Ștefan Luchian. După ce am terminat primele clase de școală, eu,
începând a scrie și a citi, am studiat și despre alți scriitori români din
manualele școlare, care mi se păreau adevărate enciclopedii unde se răsfăța
textul cu prezentarea grafică. La liceu însă, prof.dr. Ioan Cârâc, pe care-l
aveam la limba română, ne cerea să facem comentarii universale despre poezia
lui Eminescu! Așa a început totul cu Eminescu!
2. Cine au fost îndrumătorii dumneavoastră, oamenii cu spirit luminat, care v-au
călăuzit în drumul căutării Luceafărului?
Răspuns:
Încercările mele cu Domnul Eminescu, a fost cu mult înainte de 1989. Primele
imagini cu ilustrarea Luceafărului, le-am văzut la Iași, în picturile lui Sabin
Bălașa. M-au fascinat spunându-mi: îmi este imposibil să fac așa ceva! Mai
târziu am văzut în pregătire la profesorul meu Vespasian Lungu, acuarelă și
ex-librisuri pe această temă. Ce am văzut, m-a impulsionat enorm! În tihnă, am
început să fac încercare după încercare. Când am simțit că sunt stăpână pe mine
cu Eminescu ilustrat, am avut curajul să merg să-i arat profesorului meu de
pictură. Văzându-le, a rămas uluit. Acesta a fost curajul meu! Primele
colaborări pe acestă temă au fost cu Biblioteca Mihai Eminescu din Botoșani,
Biblioteca Panait Istrati din Brăila, și domnul prof.dr. Constantin Mălinaș de
la Oradea care era un mare organizator de concursuri naționale și
internaționale, pe tema Eminescu. După ce au apărut și primele încurajări
pentru mine prin obținerea de premii, a început adevărata muncă. Lucram atât de
mult la portretul lui Eminescu, încât uneori îmi apărea în vis. Același lucru
mi s-a întâmplat cu Ștefan cel Mare în anul 2004. Anul Ștefanian, a fost pentru
mine un an al credinței și reușitei! În acel an am avut 6 expoziții în țară cu
tena „ Ctitorii Ștefaniene. ”
3 Cum au început
primele expoziții personale?
Răspuns:
Prima expoziție personală am avut-o în anul 1973, la Casa Tineretului din
Brăila. Eram în clasa a XI a de liceu și terminasem Școala Populară de Arte -
pictura, deoarece pe acestea le urmam în paralel. După acea expoziție au urmat
altele și altele. După 1990, personalele mele au avut o tematică bine
stabilită.
4. Anul 2000 a
fost declarat de către UNESCO „ANUL EMINESCU”, la 150 de ani de la nașterea sa,
iar participarea dumneavoastră a fost proeminentă la multe activități închinate
Poetului. Care au fost cele mai importante dintre acestea?
Răspuns:
Anul 2000 a fost pentru mine un an plin de Eminescu, deoarece am avut o
personală la Botoșani și alte cinci participări la expoziții colective în țară.
Îmi aduc aminte cu mare emoție de TEDEUM-ul ținut în Biserica Uspenia, unde a
fost botezat poetul. Parcă revăd cu ochii minții. Atunci am primit o plachetă
jubiliară și bustul lui Eminescu în miniatură. Impresionant!
5. Expoziția de
grafică „DOR DE EMINESCU”, a deschis „ Zilele Eminescu la Botoșani ”, iar dumneavoastră ați expus peste 70 de lucrări de grafică în peniță, ilustrații
la poezia eminesciană, locurile copilăriei, personalități contemporane cu
poetul. Ce a însemnat acea perioadă pentru dumneavoastră și ce alte expoziții
au urmat?
Răspuns:
Expoziția „ Dor de Eminescu ”, a avut loc în anul 2005, când s-au împlinit 155
de ani de la nașterea poetului. Deschisă la Galeriile Ștefan Luchian,
vernisajul a fost pe 14 Ianuarie și cu ea
s-a început „ Zilele Eminescu ”.
Expoziția a cuprins 70 de lucrări-grafică în peniță, care au reprezentat;
portrete ale poetului și familiei, locurile copilăriei, ilustrații la poezia sa
și personalități ale timpului în ex-libris. Bucuria a fost mare pentru mine
deoarece sala a fost arhiplină de iubitori de Eminescu. Pe data de 15 Ianuarie
am participat ca invitat, la depunerea de coroane la Statuia lui Eminescu din
fața Teatrului de Stat, apoi la amiază, am fost prezentă la Ipotești, la
Centrul Național de Studii Mihai Eminescu, la vernisajul unei expoziții
internaționale de pictură cu tema Eminescu, deschisă în Sala Horia Bernea.
6. Dorul de Eminescu și chipul său luminos v-au purtat cu expozițiile
personale nu doar în țară sau în Moldova de peste Prut, ci și în Tara Soarelui
Răsare și în China, la Beijing și la Palatul Imperial, de Ziua Culturii Române.
Cum a fost primită cultura română pe acele meleaguri?
Răspuns:
„Dor de Eminescu”, „Avem nevoie de Eminescu”, „Eminescu să ne judece”,
„Povestea codrului”...au fost temele închinate de mine, poetului. De când mă
știu îl iubesc pe Eminescu cu mare dor. Prin iubirea și credința mea pentru el
ca om trăitor cândva în arealul românesc, spiritul lui m-a purtat ca un mag
prin lume. Nimeni nu m-a dus ca el: de la Brăila la Botoșani și la București la
Parlamentul României, la Cernăuți și de trei ori la Chișinău, la Asakusa în
Japonia și la Beijing în China, în anul 2016, de Ziua Culturii Române. În China
am fost invitată de Institutul Cultural Român din Beijing, condus atunci de
domnul ambasador Constantin Lupeanu. Expoziția, a fost expusă aici și la
Palatul Imperial. La Beijing, Mihai Eminescu a fost primit precum regele
poeziei de iubire nemuritoare! Citit și tradus de chinezi vorbitori și cunoscători de limba română,
mari personalități culturale ca: Ge Baoqwan, Hu Wende, Li Ninglai, Feng Zhichen
și prof. univ. dr. Ding Chao, Eminescu este cunoscut în toate țările asiatice
și traduc în peste 20 de limbi ale acestui pământ.
7. Pe lângă zecile de expoziții aveți și cărți închinate Domnului Eminescu,
volume premiate și apreciate de public și de critica literară. Ne puteți oferi
câteva amănunte despre aceste cărți?
Răspuns:
Printre toate cărțile mele editate până în prezent, trei dintre ele sunt
închinate lui Eminescu. Prima se numește „Avem nevoie de Eminescu” editată la
Editura Nico din Târgu Mureș în anul 2013. Prefața ei este semnată de Î. P. .S.
Părinte Dr.Casian Crăciun, Arhiepiscop la Dunărea de Jos. Cu această carte și
cu o alta editată tot în anul 2013, am fost invitată de către Academia de Studii
din Chișinău la Salonul Internațional de Carte. Aici, cartea „Avem nevoie de
Eminescu” s-a bucurat de mare atenție. În luna august a lui 2015, am fost prezentă
la Botoșani cu o expoziție Eminescu și prezentare de carte, organizară de
Rodica Rodean, cu Fundația Universul Prieteniei.
Prin prezența unor mari eminescologi români: Lucia Olaru Nenati, Nae Georgescu,
Theodor Codreanu, profesori, scriitori și mulți iubitori de cultură, am primit
Premiul „Medalia Teiul de Argint”, pentru grafică și scris. A doua carte cu
Eminescu a fost editată în anul 2017, decembrie la Ed. Rafet. Cartea a fost
scrisă în urma expoziției din China. Cartea a participat în august 2018, la
Târgul de Carte de la Beijing. A treia carte închinată lui Eminescu a fost
editată în anul 2019 și are ca mesaj împlinirea a 130 de ani de la maorte. Ea
cuprinde 130 de ilustrații la poezia sa și 130 de poeme închinate lui. Cartea a
fost editată la Editura Pim, Iași. În anul 2018, Centrul de Studii pentru Europa
Centrală și de Est din cadrul Universității de Studii din Beijing, I.C.R.
Beijing și Uniunea Scriitorilor din China, au editat o Antologie de poezie
eminesciană, care este ilustrată cu câteva din graficile mele închinate
Luceafărului.
8. Ce reprezintă
Poetul național pentru dumneavoastră?
Răspuns:
Eminescu reprezintă pentru mine o mare valoare, asemeni unui medicament.
Necondiționat am nevoie de el, cum am nevoie de aer, de apă și de hrană, de
dragoste și de frumos să mă știu în buna mea credință.
9. Anul 2020 ne-a
distanțat social, dar și cultural. Cum a fost pentru dumneavoastră anul care
s-a încheiat și ce așteptări aveți de la anul 2021?
Răspuns:
Răspund cu sinceritate. Anul 2020, a fost pentru mine un an mai mult decât
normal față de anii trecuți. De ce? Fiindcă pandemia și distanțarea socială a
început pentru mine încă de la începutul anului 2017. Atunci soarta m-a aruncat
în adâncul întunericului, al morții; eu tălmăcind suferința și neputința pe un
pat de spital timp de un an și două luni, cu zece operații. Iubindu-l pe
Dumnezeu cum îl iubesc și acum, El, m-a ținut în Lumină deși eu am fost în
întuneric. Din acest motiv prețuiesc și iubesc oameni care caută ca și mine
sufletul Luminii, cu har și smerenie. Cu speranță și răbdare totul va fi
trecător în anul 2021.
10. Ce mesaj aveți
pentru iubitorii de cultură și de frumos din Brăila sau din țară?
Răspuns:
Oamenilor de creație în primul rând, oamenilor care cântă, oamenilor care răspund de cultură și
iubitorilor de frumos, fiindcă fără de ei, cei care practică arta își pierde din
valoare, le urez din suflet sănătate, putere de înțelegere și toleranță. În
viață, pentru cultură și prietenie să nu precupețească nimic: nici timp, nici
puțin efort, nici iubirea care este cea mai de preț.
Vă mulțumesc și vă doresc sănătate și un an mai bun!
